ei, dar in timpul cercetarilor noastre cautam oare pacea launtrica, linistea sufleteasca, fericirea? nu, nu cautam decat adevarul, chiar daca e infricosator si ... [nu. Doar atat!] daca vrei sa afli pacea launtrica si fericirea, n-ai decat sa fi credincios daca te ajuta pe tine, dar daca vrei sa fii discipolul adevarului, cerceteaza! intre aceste doua extreme exista cam o duzina de puncte de vedere intermediare, dar telul principal e cel care conteaza.
si timpul trecea parca fragmentat: ba era, ba nu era; s-au intamplat lucruri despre care nu aveam cunostinta, asta desigur e o fraza folosita sa ne serveasca, intr-un fel, drept justificare ca lucrurile astea noua ni s-au intamplat si pe urma, dupa un timp, am observat ca s-au intamplat. nu vreau sa ma justific, am jucat rolurile secundare ale vietii noastre atunci cand totul proclama sus si tare ca, in sfarsit, a sosit vremea sa fim stapani nu numai pe fabrici, ci si pe vietile noastre. in loc sa jucam rolurile principale,a trebuit sa ne multumim cu doar cateva staruri. si astfel am pasit spre viitor cu tot mai multa inversunare in suflet [si cu ochelarii pe nas?!]. intre timp fireste, am trait si am muncit..
intr-o seara m-am intors acasa cu sufletul greu, cuprins de ganduri sovaitoare, nu stiam ce sa mai fac. totul era invaluit intr-o tacere rea, uriasa, gaunoasa, fiindca pe atunci, oameni (de parca s-ar fi inteles intre ei) isi facusera obiceiul de a nu mai iesi din casa dupa apusul soarelui.
[fara legatura. irelevant]
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Nici blogul tau nu e prea rau.
"sa fii discipolul adevarului, cerceteaza!" -asta a meritat comentariu.
Mi-ar placea sa te cunosc, dar fiind viitor psihopat, pardon psiholog, nu risc cu numarul de telefon, sa ma suni la 3 diminteaza si mai bine vedem cu messu'
mychhael e id-ul
Trimiteți un comentariu